Sfintii ocrotitori ai parohiei

Sfantul Swithun de Winchester

Aflată în partea de nord a Europei, Norvegia face parte din aşa-numita Peninsulă Scandinavică. Încă din vechime, peninsula a fost locuită de popoare germanice păgâne, cunoscute drept vikingi. Aceştia, deşi cunoscuţi pentru cruzimea lor, au fost aduşi la credinţa în Hristos prin lucrarea mai multor propovăduitori cu viaţă sfântă. Între popoarele vikinge, norvegienii au primit mai târziu cuvântul mântuirii, şi deşi urme creştine pot fi găsite în Nor­vegia încă din sec. IX-X, încreştinarea ţării a fost desăvârşită de-abia în cur­sul sec. al XI-lea, prin Sfântul Olav Mucenicul (995-1030).

Pirat viking care trăia din jefuirea mănăstirilor, Olav hotărâse să se boteze văzând răbdarea creştinilor în faţa morţii. Apoi, după ce s-a întors în Norvegia şi a izbutit să urce pe tron, sfântul a început fără zăbavă lucrarea de încreştinare a poporului: a chemat propovăduitori vrednici, mai ales en­glezi, a ridicat peste tot biserici şi a în­chis capiştile idoleşti. Însă toate acestea i-au atras mânia păgânilor, care până la urmă s-au răsculat împotriva lui şi, prinzându-l, l-au omorât cu sălbăticie, după ce Olav refuzase mai întâi să jertfească idolilor în schimbul vieţii lui. Însă tânăra credinţă înfipsese deja rădăcini adânci în pământul Norvegiei, şi până la urmă, după mari frământări, întreaga ţară a fost adusă la Hristos.

Vremurile de mari greutãţi nu au fost  lipsite de plãcuţi ai Lui Dumnezeu, astfel  s-a născut în regatul de Wessex în sud –vestul Angliei, Swithun a fost hirotonit în anul 852 episcop al oraşului Winchester. Se pare că a fost povăţuitorul  marelui rege Alfred, cel care avea să elibereze mai târziu Anglia de asuprirea vikingilor. Sfântul Swithun (Swithin în alte documente) a avut mare dragoste pentru săraci, strălucind prin darul milosteniei (ca de altfel si sfântul Calinic de la Cernica).

La moartea sa a cerut sa fie înmormântat în afara bisericii într-un loc smerit,în care să fie călcat în picioare de trecători. Datorită smereniei şi sfinţeniei sale, Dumnezeu l-a proslăvit pentru că în locul în care fusese îngropat s-au săvârşit numeroase minuni prin sfintele sale moaşte.Este de asemenea important de menţionat că începând cu anul 1125 mâna dreaptă a Sfântului Swithun s-a păstrat în Catedrala ce-i poartă numele din Stavanger,însă din păcate a fost luată de un nobil danez şi dusă în ţara sa de unde I s-a pierdut urma. Numele sfântului însa se păstrează şi astăzi fiind purtat cu respect de şcoli şi spitale din Stavanger şi se păstreaza de asemenea statuia sfântului în catedrala catolică din oraş.

Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Swithun Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-ne pe noi.

...inapoi la pagina initiala